Moneda Virtuală - Definiție

Conceptul de fund în tranzacționare, Conceptul lui Ronald Coase „Costuri de tranzacţie” şi pieţele financiare

Punctul său de plecare îl constituie baza însăşi a oricărei filozofii liberale, teoria generală a schimbului şi a preţurilor care stipulează că cea mai bună stare socială posibilă este cea care rezultă dintr—o lume unde toate deciziile privind problemele alocării de resurse, ar fi luate în cadrul unui sistem de schimburi voluntare şi contractuale între toţi agenţii economici în cauză.

Este definiţia însăşi a economiei de piaţă. Dar piaţa nu poate rezolva toate problemele.

Aflați Ghidul 2 Trade 2021 privind tranzacționarea pe indici!

De fapt, piaţa este un mecanism costisitor. Toate acestea costă energie, informaţie, timp, bani. În privinţa anumitor produse bine definite şi fireşte destul de standardizate mere, portocale etc.

Costurile tranzacţiilor suportate de cele două părţi cu ocazia schimbului sunt neglijabile. Ea preia asupra sa o serie de sarcini legate de buna derulare a tranzacţiilor: informarea, găsirea partenerilor de schimb, negocierea condiţiilor tranzacţiilor, stabilirea preţurilor, cantităţilor şi altor condiţii contractuale etc.

Trebuie semnalat că această abordare a noţiunii de întreprindere duce la învăţăminte foarte concrete. Cu privire la spaţiul de apartenenţă  ştiinţifică a analizei conceptul de fund în tranzacționare de tranzacţie, majoritatea specialiştilor sunt de acord, după cum arată şi Oliver Williamson în  binecunoscuta sa lucrare  The Economic Institutions of Capitalism [, p.

Tastatura virtuală

Cu privire la semnificaţia şi operaţionalitatea categoriei costurilor de tranzacţie, economiştii nu au încetat să-şi manifeste dezacordul, de la opinia potrivit căreia costurile de tranzacţie ar reprezenta conceptul esenţial, ultimativ, al oricărui raţionament economic, până la perspectiva în care costurile de tranzacţie nu ar desemna decât o simplă inovaţie terminologică, prin intermediul căreia s-ar încerca mascarea tuturor neînţelesurilor la care economiştii încă nu au oferit vreun răspuns.

În prezent, în  ciuda divergenţelor existente în legătură cu teoria costurilor de tranzacţie, aceasta  reprezintă totuşi elementul central al analizelor de eficienţă a aranjamentelor instituţionale comparative. Se cuvine a reţine, aşadar, că funcţia definitorie a costurilor de tranzacţie rezidă în utilizarea acestora drept indicator de eficienţă şi, în consecinţă, drept criteriu pentru măsurile de reformă instituţională.

Ronald Coase îşi bazează demonstraţia asupra naturii firmei pe faptul că organizarea producţiei prin intermediul pieţei contractarea prin piaţă implică unele costuri.

Pentru traderi Știri economice Investiţiile alternative: îşi au locul în portofoliul dumneavoastră? Distribuire articol Ce este o investiţie alternativă? Investiţiile alternative, sau pur si simplu alternativele, sunt instrumente financiare care sunt încadrate in afara claselor mainstream de active precum acţiuni stocurivenit fix bonds şi echivalentul în cash.

Întreprinzătorul este, opțiuni binare grosl, cel care îndeplineşte funcţia de alocare a resurselor cu costuri mai mici decât în alternativa contractării prin piaţă, atâta vreme cât costurile de organizare sunt inferioare costurilor de tranzacţie aferente tranzacţiilor de piaţă pe care organizarea ierarhică vine să le înlocuiască. În concepţia lui Ronald Coase, problema dimensiunii firmei este explicată în termenii calculului economic.

opțiuni binare timp de 10 secunde

În aceste condiţii, spunem că tranzacţiile sunt internalizate, integrate în cadrul firmei. Costurile de tranzacţie sunt concepute, astfel, drept costuri ale interacţiunii agenţilor economici, şi anume costuri ocazionate de transmiterea contractuală a drepturilor de proprietate de la un agent economic la altul. Cum în cazul oricăror interacţiuni sociale există incertitudine şi premise ale unui comportament oportunistic din partea agenţilor economici, ar rezulta aşadar că existenţa costurilor de tranzacţie este inevitabilă, de unde şi necesitatea diminuării acestora, în vederea sporirii potenţialului de software- ul tehnologic de analisis forex economică.

În general, în categoria costurilor de tranzacţie, economiştii includ eforturile de informare, costurile de negociere şi redactare a contractelor, costurile de protecţie a drepturilor de excluziune şi de impunere a regulilor şi înţelegerilor convenite în diferite aranjamente contractuale. Costurile constituie fenomenul definitoriu al oricărei relaţii de piaţă, de vreme ce orice schimb, tranzacţie, necesită informaţii, timp, resurse şi şanse sacrificate.

Articole Interesante

Orice acţiune de vânzare-cumpărare nu se poate desfăşura decâtîn contextul asumării unui consum de resurse cu identificarea şi evaluarea potenţialilor participanţi la tranzacţii şi a ofertelor acestora, cu negocierea termenilor schimburilor, redactarea contractelor, monitorizarea îndeplinirii obligaţiilor contractuale precum şi impunerea de sancţiuni asupra partenerilor comerciali în cazul nerespectării de către aceştia a termenilor contractuali.

Dacă atragem atenţia la faptul cum este creată la moment piaţa financiară, formată din piaţa monetară şi de capital din Republica Moldova, dar în mare parte chiar în toată lumea, atunci observăm că anume acest concept este folosit în conceptul de fund în tranzacționare ei.

În timp ce, pe segmentul primar, piaţa financiară asigură numai transferul de capital intermediat sau indirect, pe segmentul secundar piaţa financiară asigură toate transferurile de capital, iar fără aceşti intermediari, piaţa financiară nu îşi va putea realiza misiunea.

cărți pe comerciant forex

În relaţia de schimb de proprietate sau transfer de resurse financiare, între vînzători şi cumpărători apar brokerii. Aceştia sunt acei care creează piaţa şi binomul reciprocitate — încredere, pentru un comision, cost, bine definit din timp, dar care sunt mult mai mici decât costurile pe care le-ar putea avea vânzătorul şi cumpărătorul dacă ar tranzacționa direct.

De ce sunt investiţiile alternative preferate de investitorii moderni

Odată ce pieţele financiare din întreaga lume au devenit complexe — mai ales pieţele de capital, atât cele primare cât şi cele secundare — accesul investitorilor individuali la spaţiile speciale destinate tranzacţiilor a devenit imposibil. În plus, aceiaşi investitori nu mai aveau capacitatea de a concentra şi gestiona singuri informaţiile care rezultau în urma derulării tranzacţiilor.

Pentru a uşura efectuarea tranzacţiilor au apărut, mai întâi, persoane fizice specializate în intermedierea acestora şi mai apoi — prin unirea acestor persoane — societăţi specializate.

opțiune binară cu cont demo pentru începători

Prin formarea societăţilor specializate în intermedierea tranzacţiilor s-a realizat şi o concentrare a puterii financiare precum şi a informaţiilor deţinute de persoanele individuale specializate. Această castă a intermediarilor financiari a crescut în importanţă începând cu secolul 19 şi şi-a consolidat poziţia pe tot parcursul secolului Autor: Dionisie Comerzan.